O Năzbâtie Pe Zi

Ȋntr-o zi,ȋn timpul plimbării de dimineaţă, după ploaie, ȋn părculeţ ,Matei observă o cantitate micuţă de apă ce stătea neclintită pe asfalt . Se uită la ea , o analizează , stă puţin pe gânduri şi apoi ȋntinde mâna să o atingă, dar nu reuşeşte. Matei nu ȋntege cum a ajuns apa din cada lui acolo. Cu o privire năstruşnica se uită la mama şi fără ca aceasta să observe ȋntinde tacticos papucul spre baltă.Două secunde de neatenţie ale mamei  ȋi dau curajul necesar lui Matei pentru a ȋncepe aplicarea unui tratament de curăţare. Papucii şi mâinile, cu ajutorul cărora se creea un echilibru perfect, erau acum clătite ȋn balta din parc.

Oricare ar fi fost reacţia mamei, zâmbetul lui Matei spunea totul:

“-Ia uite, mami ,m-am spălat singur!!! Tu m-ai ȋnvăţat că mâinile trebuie să fie mereu curate , şi eu te-am ascultat!! Ai avut dreptate când ai spus că apa e cel mai bun prieten al meu.” 

Marul

Aceste imagini se pot folosi  doar in scop personal.

Ursul pacalit de vulpe

Imaginile sunt preluate de pe internet si au fost introduse intr-un colaj. Se pot utiliza doar in scop personal .

O Năzbâtie Pe Zi

Sunt şi zile când Mihnea doreşte să testeze când se termină calmitatea părinţilor săi, cu toate că mami ȋi explică mereu cât de important este pentru ea să fie ȋnţelegător.

Ȋntr-o după amiază ,ȋn timp ce se jucau ȋmpreună, Mihnea a hotărât ca ar trebuii să vadă cât de răbdătoare poate fi mama când el nu o ascultă şi refuză să mai participle la activităţi ce ȋi implică pe amândoi. Ȋn câteva momente un refuz al mamei de a-i ȋndeplini dorinţele s-a transformat ȋntr-o serenadă foarte zgomotoasă ȋn care se ȋntrezăreau micuţi nori de furtună. Văzând că nu se poate ȋnţelege cu el ,mama ȋl lasă să se calmeze şi apoi ȋi spune că este nevoită să –l atenţioneze că a greşit (prin reducerea programului de desene). Supărat şi iritat Mihnea acceptă cu greu decizia mamei. Se simte de parcă mama, zâna “Ştie tot’’, cu puterea ei magică a reuşit să-l ȋnchidă ȋntr-un palat de sticlă.Din interiorul palatului de sticlă doi ochi bulbucaţi privesc  ȋntrebator către mama:

-                 -- De unde a apărut atâta magie ȋn jurul meu? Unde este cheiea de la uşa palatului de sticlă ? Dar până la cheie….. , unde este uşa?

     

   Timpul trecea aşa de greu pentru Mihnea fiindcă nu putea participa la activităţile sale    preferate ,dar decizia mamei trebuia respectată.

RIDICHEA URIASA

Imaginile sunt preluate de pe internet si au fost introduse intr-un colaj. Se pot utiliza doar in scop personal .

Cei trei purcelusi

Imaginile sunt preluate de pe internet si au fost introduse intr-un colaj. Se pot utiliza doar in scop personal .

O Năzbâtie Pe Zi

Până ȋn momentul de faţă contactul lui Mihnea cu apa a avut mai multe etape . La ȋnceput ȋi plăcea să se bălăcească , apoi cu cât a mai crescut a devenit din ce ȋn ce mai reticent la expresia “ să facem baie”. Pentru părinţii lui acest lucru este destul de ciudat ȋntrucât Mihnea este foarte etuziasmat atunci când vede un vas cu apă. Când merge la bunicii săi adoră să pescuiască.

Ce ȋnseamnă pentru Mihnea să pescuiască?

Pentru Mihnea “să pescuiască’’ reprezintă primul impact voit cu apa care ȋi permite să se ude ȋn ce măsura doreşte (doar pe mâini, pe faţă, pe tot corpul) fără să plângă.

Activitatea de pescuit presupune un ritual aparte fiind mai mulţi membrii impilcaţi. Bunica rupe un fir de iarbă( de acela cu o tijă mai lungă şi un pufulete ȋn capăt ), Mihnea ȋl analizează ,ȋşi dă acordul apoi ca un mic detectiv cercetează zona . Cu privirea sa cu raze X  observă ligheanul de băut apă al caţeilor.

Ce se ȋntâmplă atunci ?

Mihnea doreşte să testeze calitatea undiţei sale şi porneşte ȋn fugă spre vasul cu apă.

Firul din mâna sa se arcuieşte , se balansează dar reuşeşte să rămână intact .Când ajung amândoi  la vasul cu apă ,firul este folosit pe post de undiţă.

Apoi Mihnea ȋi ȋntreabă pe cei din jur :

       -‘’ Am prins , ce? (traducere: ce am prins)

     De cele mai multe ori cei din jurul său ȋi oferă o  grămadă de răspunsuri diferite din care el să        poată să-şi aleagă ce captură ȋl face fericit.(broaşte, peşti, caracatiţe).

O Năzbâtie Pe Zi

Ȋn fiecare seară ȋnainte de culcare, pentru ca somnul să fie mai placut ,  mama le citeşte celor doi băieţi o poveste . Noţiunea de ’’o poveste’’ este destul de vastă deoarece de cele mai multe ori 1 poveste se transformă , ȋn 2 , ȋn 3 sau chiar ȋn 4 poveşti. Mami observă cu blândeţe şi răbdare cât de mare este acum Mihnea . Până nu demult trebuia legănat ca să adoarma , iar acum poate să reziste cu stoicims  chiar la 4 poveşti citite seara ȋnainte de ’’Noapte bună’’.Cuibărit ȋn braţele mamei sale ,Mihnea priveşte cu ochii mijiţi imaginile cărţilor din care mama ȋi povesteşte. După aceea ȋnchide ochii şi pătrunde ȋn lumea viselor  iar mama este ȋncântată să privească cum ȋncet, ȋncet se  instaleaza somnul profund . Primul semn ,care-l  trădează ,este mâna ce cuprinde mijlocul mamei iar acum curge lin pe pat. Privindu-l, mama, se gândeşte câtă treabă mai are de facut până mâine şi cum să-l ajute să experimenteze lumea, dar acum e ’’Noapte bună ’’ şi pentru mama.

O Năzbâtie Pe Zi

O altă noţiune care a trebuit descoperită a fost ’’ desfacerea cadourilor’’, aşa că după primirea lor Mihnea i-a cerut ajutorul tatălui pentru a le desface. Cum descoperea un lucru nou se auzea:

-Wow , Wow!! şi fugea spre mama pentru a-i arata ce a primit.

Cele mai ȋndrăgite au fost maşinutele şi instrumentele muzicale. Când venea cu câte o maşinuţă la mami , aceasta o punea pe jos şi facea :

-Vrum , Vrum ! Hai ,mami , fă şi tu.

-Mami de ce faci vrum, vrum ? De ce nu merge maşinuţa asta? Este stricată?

Ȋncercarea maşinilor de a se deplasa cu susul ȋn jos a fost destul de greoaie dar şi amuzantă ȋn acelaşi timp. 

O Năzbâtie Pe Zi

Ȋntr-o zi , ȋnsorită de toamnă, Mihnea s-a decis că  trebuie să meargă neaparat cu mama la plimbare. Ȋşi alege pantalonii de blugi din dulap , tricoul cu leu şi nelipsitele şosete cu elefanţi.Pregătiţi amândoi de plimbare pleacă spre parc. Se plimbă prin parc ,merg la locul de joacă şi după un timp se hotărăsc să se ȋntoarcă acasă. Ȋn drumul spre casă mama se ȋntalneste cu o cunoştinţă şi se opresc să stea puţin de vorbă . Dorind să-i acorde puţin din timpul său, doamna cea misterioasă ȋl  ȋntreabă pe Mihnea:

-Unde stai tu, băieţel?

O privire mirată, doi ochi bulbucaţi şi un zâmbet larg parcă ofereau răspunsul.

-                 -   Să vedeţi dimineaţă ,când am plecat , locuiam mai aproape dar m-am jucat prin parc şi observ că acum locuiesc mai departe.

O Năzbâtie Pe Zi

Ȋncă de când era foarte mic , Matei a primit ȋn dar o maşinuţă care să-l ajute să ȋnceapă să    descopere lumea. Iniţial jucaria nu i-a stârnit curiozitatea dar mai târziu când nimeni nu se gândea, a ȋnceput să fie interesat .

Ȋntr-o zi , ȋn timpul jocului , stând ȋn fund Matei atinge cu mâna maşinuţa ce se deplasează uşor ,pe o traiectorie relativ dreaptă, pe covor. Bucuros de isprava sa ,se ridică ȋn picioare ,merge spre maşinuţă ,se ţine de spătarul acesteia şi ȋncepe să patruleze prin casă. Doi ochi mici ȋntâlnesc privirea mamei care admiră bucuroasă initiativa de a merge ȋn picioare.Fiindcă a căpătat atenţia mamei , Matei zâmbeşte ştrengăreşte.

        - Uite mami ce forţos sunt ,pot să mut obiecte mari prin casă. Nici nu mi se par grele. Ai avut dreptate să mănânc tot din farfurie.

O Năzbâtie Pe Zi

De când merge la grădiniţă Mihnea simte nevoia să ȋmpărtăşească cu părinţii lui fiecare lucru nou pe care ȋl ȋnvaţă.

De exemplu, ȋntr-o zi a vrut să se convingă că mami ştie să numere până la 10.Când mami a venit să-l ia acasă de la grădiniţă, el observând maşinile parcate pe stradă a ȋnceput să le numere.

-Unu, doi ,trei, patru, cinci, opt, şapte, şase, şapte, nouă,zece .

Ȋn zadar a ȋncercat mama să-l ajute să numere corect deoarece Mihnea vroia parcă să fie un mic ‘’magician al numerelor’’ stabilind singur ordinea lor.

O Năzbâtie Pe Zi

Cine este Matei?

        Matei.... Matei este ,fratele lui Mihnea, băiatul cel mic al unei familii iubitoare. 

Pentru Matei noţiunea de “pupat” are o ȋnsemnătate aparte. Fiind copil ȋntradevar este foarte greu să-ţi dai seama cine pe cine trebuie să pupe când auzi  :” Matei dă-mi un pupic”. Atenţia se concentrează parcă doar pe ultimul cuvânt (pupic). Nişte ochi sclipind de bucurie , un zâmbet larg par să  anunţe ceea ce urmează să se ȋntâmple. Apoi o frunte micuţă coboară ȋncet , ȋncet către faţa mamei.

Ce se ȋntâmplă atunci?

Atunci sunt vreo 20 de secunde de răgaz ȋn care se aşteaptă să se ȋntâmple o minune. După acest timp ȋn care nimeni nu ia nici o iniţiativă fruntea micuţă se deplasează şi mai mult către mama. Privirea mirată parcă o ȋntreabă:

-Unde este  pupicul meu?

Ȋnţelesul tacit dintre Matei şi mama rezolvă problema .

O Năzbâtie Pe Zi

De când a crescut Mihnea simte nevoia să petreacă mai mult timp cu tatăl lui .

De exemplu , ȋntr-o seară a vrut să se convingă că tata ştie să citească.Când tata a venit  ȋn cameră, el a ales o carte din mormanul care se afla ȋn patul lui .

- Poveste ,tati ! -Poveste!

-Mihnea , nu cumva ai uitat ceva ? se aude vocea tatălui.

Bâlbâind două cuvinte Mihnea reuşeşte să spună:

- Moss tati, poveste! ( traducere: Te rog frumos tati să-mi citeşti o poveste)

Tatăl ȋncepe să citească iar Mihnea se gândeşte mirat:

-Ce este cu atâtea cuvinte noi ...? Aş vrea ca povestea asta să fie mai lungă ! Dacă se termină zic că mai vreau una pentru că tare-mi mai place să stau cu tata ''aşa ca ȋntre bărbaţi''.

Uitându-se la el, tatăl ȋşi dă seama ce va urma şi printr-un acord tacit ȋncepe a istorisi o altă poveste ,realizând cât de important este timpul petrecut cu Mihnea. Ȋi place să-l simtă pe cuibărit pe braţul lui dându-i un pupic de noapte bună.  

O Năzbâtie Pe Zi

Cine este Mihnea?

Mihnea are acum 2 ani dar este același băiețel jucăuș, hazliu și energic ca la 18 luni. El pare destul de ușor de ȋnţeles acum deoarece mami și tati ȋl provoacă mereu să dialogheze folosind adeseori cuvinte ,adeseori gesturi și uneori chiar și țipetele sunt considerate un mijloc de comunicare. Mihnea este foarte încântat atunci când toți membrii familiei sunt implicați în joc.

Într-o seră , când mama pregătea ceva de mâncare,Mihnea a dat jos toate cărțile de povesti din raft jos  voind să facă un munte sau  poate un turn pentru castel . Când mami a venit să-l  cheme la masă , a rămas uimită uitându-se la cărțile suprapuse și îngrămădite una în alta. Văzând-o Mihnea spune zâmbind:

-"A cazt"( a căzut)

Privirea și gesturile lui  însă spuneau cu totul altceva:

-Mami,să ști că nu eu le-am dat jos. Mâna mea a vrut să ia jucăria de pe raft și când am tras au căzut cărțile peste mine . Eu doar am vrut să le pun la loc și le-am așezat una peste alta. Uite chiar am răsfoit câteva.

Uitându-se la el ,mama ȋl întreabă răbdătoare :

-Ai vrut să citești?

Aceeași privire zburdalnică și zâmbăreața oferă răspunsul pe loc:

-Normal că am vrut să citesc ,dar vezi încă nu știu ce înseamnă furnicile alea negre de pe foaie și de aceea îmi place mai mult să ma uit la poze .Cât despre turn ,este mai degrabă o scara pe care am folosit-o  să-mi iau cartea preferată din raft.

După câteva momente mama și cu Mihnea stau pe covor ȋmbraţişaţi răsfoind cartea aleasă .